Dorin Streinii Opere alese (voi. 8) Teologie pentru azi Bucureşti y 2014 2 Din nesperata limbă a dezamăgirilor [voi. 16 de poeme/ 1997] Leagănul inimii E seară de august şi gânduri vaporoase mă pierd în pădure, în locul unde s-a născut primăvara. Nu înţelege apa aceasta caldă si cea care sare în colorate y tandemuri e o reverie pe care nu o poţi uita. La colţul străzii, o femeie tânără mă cheamă să-mi petrec noaptea în casa ei şi sub mâna ei albă. „Aş merge cu tine", i-am zis eu, „dar sunt grăbit să ajung la blocul acela înalt, ca să fac plajă pe peluza lui suspendată". Mai încolo, o vânzătoare vindea ziare şi eu cumpăram unul pentru cerere şi ofertă. Publicitatea renegă frumosul sărut şi caută să facă din fiecare nimic o bijuterie de lux. Numai aurul se vinde peste tot şi hot-doguri calde pe care le mănânci cu poftă. Oraşul e o nimfă y cu graţii divine şi în urma ei merg preoţi cu haine lungi. Bat clopotele seara a lumină şi eu mă înveşmânt sub un copac şi nu pot visa dulce până nu miros parfumul tău. Ai un miros de floare... si fac diferenţa între a sti y y y să pui în valoare şi a creşte de la ceea ce ţi s-a dat. Numai ce e cultivat răsare frumos şi umple hambarul şi aduce fericirea în suflet. 4 în metrou în metrou e o muzică simplă care te uimeşte y si e cântată de o femeie y tanara. Ea are un handicap la picioare şi cântă la orgă cântece de mare plăcere. Am văzut cum era făcută opera de artă... care era pusă la expoziţie. E o trudă mare să faci frumos din nimic şi să te umpli de veselia lui. N-am putut să cumpăr decât o carte prăfuită de cetini, pentru că statuile întoarse în alb erau scumpe şi mult prea dragi mie. întorsături şi palate 5 de mărgean îţi acopereau inima. Picioare înalte, de femeie frumoasă, doreau să rivalizeze cu turnurile Bisericilor. Peste tot era frumos să priveşti. Maşinile mâncau cerul şi parcurile te devastau cu un rap suav. Mergeam printre oameni ca un nou născut. 6 Pe străzi populate Pe străzi e lume multă şi peste tot o limbă de aramă bate la usă. y Cine îţi deschide o face spre propria lui demnitate. Cei mai mulţi nu ştiu apusul de soare şi nici mângâierea frunţii în treacăt. y Eu scriu poeme şi ele nu sunt publicate pentru că e un timp cu prejudecăţi. în vitrine stau îmbrăcate femei din plastic, de care te înfiori... dar ele sunt din plastici Pe stradă as îmbrăţişa y y y pe prima femeie si cuvintele mele y ar fi dulci ca mierea. Să nu aşteptăm ca viaţa să ne facă cu mâna! 7 Să ieşim noi în y întâmpinarea acestui nou val sclipitor. Soarele este sus şi prăvale scâncete de copii nebunatici. Jucării de porţelan se înlănţuie în copaci. Pe nesimţite y mă surprind lăsat într-un vis al străzilor. 8 Frumoasa femeie Ce frumoasă a fost această femeie când s-a ridicat de pe scaun! Cu o simplitate nemaivăzută şi-a dat părul într-o parte şi i-am văzut obrazul vioriu. Era o femeie cu o îmbrăcăminte decoltată şi îi stătea bine părul pe frunte. 0 încorona locul unde era. Chiar dacă trenul îi deranja buzele şi 1 le făcea să tremure, ea era frumoasă. Mai apoi nu m-a durut soarele şi l-am lăsat să avanseze. L-am lăsat să urce cu noi si să vadă si el y y acest pământ unde m-am stabilit. De foarte sus am închinat pahare rase si am mâncat y cu lacrimi de porumbel. Pentru că femeia era mai frumoasă, cu piciorul mai delicat, 9 atunci când călca pe iarbă. Pantoful ei înalt o făcea o pasăre încântătoare de la care nu mai puteai sa iţi iei ochii. y 10 Cu Georgio Lasă- te în voia mâinilor tale şi alunecă gândul printre florile nemuririi! Nu vei ofta atunci când vei înţelege că sunt un bărbat principial. Vei savura sentimentul şi îţi vei odihni inima. Tocmai de aici, de pe Muntele fericilor, s-au dat poruncile şi ele au bucurat pe toţi. Ne-au însoţit pretutindeni ca nişte căţei y y care nu mai pleacă când îţi preferă alinturile. S-au pus lângă noi si ne-au alintat y cu cozile lor portocalii. Teama a trecut în spaţiul culorilor ca un evantai de păun. Noaptea pe care am avut-o în fiinţa mea 11 am depozitat-o în camioanele care duc sucul în oraş. După care, cu primul taxi, am ajuns la Georgio, care sta la bar şi îsi comandase o cafea cu afine. y Am discutat puţin, cum avem obiceiul şi am lăsat blocurile să se odihnească şi femeile frumoase să îşi îmbrace ciorapii negri si mulaţi y y ca nişte acorduri de saxofon. y 12 Salutul meu pentru Izabela Iată- mă, ascultând oraşul y şi gongul trist al încăperii singuraticului, melodiosului său surâs de flanelă deschisă! îl văd trântindu-se în tăcerea baricadată cu fier ca o nevrotică femeie de ciocolată. îi este mai uşor să se uite înapoi şi viitorul îi este mai prezent ca geniul său. Iată- mă, la fel de vesel colindând barurile, în speranţa că voi auzi o muzică rară şi ascultând cântăreaţa brunetă, cu al ei rendez-vous de la Paris! Parisul a ajuns şi în Bucureşti şi tot călătorul îi savurează eleganţa. Pe un ton docil te cheamă la ea şi îţi pune în jurul gâtului un şal alb în semn de atenţie. y Apoi te sărută şi tu îi dai bani cu supunere, gândindu-te la lucruri interzise. 13 Iată-mă lângă apa Dâmboviţei sub clar de lună! Tot cerul e o veselie împarfumată de safir şi peste tot îngerii au ieşit la plimbare. O, frumuseţea e cea pe care nu o găseşti niciodată când o cauţi! Şi tu, Izabela, nu ştii decât cele mai insignifiante atuuri. H Copilul şi bărbatul Mergeam la bâlci ca să văd un circ aparte, o imensă expoziţie cu defecte personale. Copiii erau puşi în formol şi erau nişte pui de pisică zâmbitori. O mână era poleită cu cancer... şi cea de la intrare îmi spunea să nu îmi fie teamă că totul e bine. Mâneam flori de porumb sărate şi înghiţeam în sec barba unui cap tăiat şi pus la vedere. Vedeam ce înseamnă să mori şi o consideram o atracţie fenomenală. Mă consideram frum os si artist y si ceea ce inventam era nou. y Acum, seriozitatea mă împinge de la spate şi aleg o canapea sub luceafăr. Acum, aici, în cea mai lină noapte, 15 eu evadez spre lumea cristalină care mi s-a descoperit. Şi gust din această bucurie, care face din moarte un joc frumos. i6 Pe câmp Verdele frunzei transpiră sub ceruri şi Laura sare ca o căpriţă albă prin iarbă. E o frumuseţe sidefie, un aur preacurat peste tot şi florile sunt mici diademe de regină. Am venit cu maşina y şi nu m-am oprit lângă lac prima oară. Am vrut să văd florile, frumuseţea fluturilor y care zboară în lieduri de lavandă. O, alcoolul frumuseţii e luxul care mă seduce întotdeauna! Nu scap de palmele lui pentru mă culcă în blânda lui zariste. y Ce m-as face acum fără Laura! y Ea este bucuria inimii mele şi tot ceea ce am sperat să am, cu toate că sfiala mea şi-a întrecut marginile. 17 Acum pot să respir şi să zâmbesc după cum îmi place. „Laura, numele tău îmi e inimă de copiii". Şi ea râde, neştiind de ce o spun atât de frumos. i8 Dezorientată Am alergat împotriva apelor încinse de ploaie si am cântat. y Pentru că nu se poate cânta fără să îti aduci aminte y de cât ai iubit şi de cât de roşii şi de îndestulătoare erau florile. Acum revăd albul ochilor tăi mai discret si lamentaţiile se succed y y în zone neumblate. Fii înţelegătoare când nu mai stii ce vreil y Pentru că poţi să arunci, în grabă, tot scheletul lumii mele la gunoi. Eu te proclam o femeie cu zâmbetul calm, care stie să vadă y roua razelor de lună pe colţul mesei. în marginea pădurilor voi sta aproape de cerbi, de apa netedă şi vaporoasă. Mă voi juca cu argintul maşinilor de teren şi te voi aştepta. Dă-mi un telefon şi spune-mi adevărul care te doare, iubito! Spune-mi ce distanţă grea a fost până ne-am cunoscut noi amândoi 20 înmormântarea inimii Mă las dus de o mână neagră si mă mănâncă tăcerea. y Mă scuipă viaţa pe mâini şi în cap mi se aruncă vipere albastre. Nu o mamă are mâna mai dulce. întunericul e bun şi nu te înţeapă inima cu sunetul clopotului. La această Liturghie nu vom mai spera să nu murim. Vom fi boemii curgători ce fac apologia vieţii. Cum suntem de urâţi ne înfiorăm dar adevărul are lacrimi. Scrisul meu e o durere si dacă e închisă y se transformă în disperare. Când nu mai ştii despre ce e vorba, 21 o mână neagră te împinge înapoi, în Iad. 22 Sensul poetic Am de scris o silă enormă si cuvintele mă sâsâie y din iarbă. în fruntea- mi tristă s-a înfipt neîncrederea. Tu nu mă mai ajuţi cu un zâmbet şi dacă încerci să mă alinţi îmi eşti propriul meu vânzător. O, linişte, ce miros greu are viaţa acum! S-a împuţit sub mine urechea celui ce mă ascultă şi glasul lui e un urlet subjugat. N-am nicio vină si nici somnul nu mă y mai temperează cu un cer senin. Ţipătul care cheamă nebunia mă înfioară. Am mai trecut printr-un cerc al morţii. 23 Mai m-am sărutat puţin cu întunericul diavolului. Acum nu mai stiu y dacă eu sunt om sau ţipătul ce mi-a luat locul. 24 Anatomia poeziei Sub cuvinte stă durerea si ea mă face să y mă reneg. Nu m-am vândut nimănui şi nu cer o răsplată regretului. Cel ce mă soarbe din privire e îngerul nopţii. El mă pune să adorm si în trezire y să uit totul. Acum oboseala e un cavou şi pot trage semnalul sfârşitului. y în nebunia mea pot rupe acordul cu soarele si să mă sinucid. y Dar vreau să fim prieteni şi încă puţin să stăm tolăniţi. y Eu nu îţi cer nimic 25 şi nici tu nu mă înspăimânta cu cuvinte de dor. Mă reped ca vântul în vizuina scârbei. Aşa m-am născut în stomacul naturii şi când visez nu mai am aripi. 26 Sperietoarea din lan Astăzi soarele e un surâs uscat si miroase a lenevie. y M-am pus să ascult umbra şi am evadat în poezia disperării. Numai urmele sunt triste şi tu ai plecat, desăvârşire! y Ţi s-a rupt rochia prin mărăcini si doar frunze verzi si subite y y te mai aruncă în ochii mei trişti. y Rugăciunea mea e o sălbatică schingiuire si când dau de y linişte e o groază. Nu mai am cămaşa y tânărului inocent, a aceluia ce visa iubirea cu înfrigurare. M-am lepădat de frumuseţe ca de un stârv preafrumos. 27 Acum învăţ tăcut şi mă las în acordul universului, în muzica lui cancerată şi plină de elegii. Acum aştept noaptea fără candelabre şi să se facă inima mea pasăre, o tristă şi supremă sperietoare. 28 Statuia mea Orice mare om e mai puţin decât aşteptam şi li se pierde suflul în tablouri de cristal. Când caut viata lor y parcă mă apucă pustiul şi moartea mă aleargă în cuvinte ca pe un pui de cioară. Ce nu fac e o minciună tristă si din adânc mă adâncesc în altul y tot mai mare. Banca mea e tristă şi pluteşte în oceanul dezamăgirii. Nicio muscă nu îndrăzneşte y să mă întrebe, discret, ce-i cu mine. Prietenilor le spun să fie liniştiţi, y y 7 pentru că eu mor prea curând şi nu le va mai fi teamă. Mă va lua hâda de 29 moarte şi mă va face o statuie în parc. Pe buzele mele se vor spârcâia păsările şi la picioarele mele copiii vor pune flori proaspete de pădure. 30 Seara Tristeţea ţipă în haina sărăciei si eu o aud înverşunat. y y Mâna ei risipită nu e ascultată şi rochia ei e murdară. Acordeonul cântă seara dar banul vine greu şi frenetic. Trec îndurerat mai departe, cu scârba feţei mele prigonită. Nu sunt bun de viata aceasta y şi nesocotesc adevărul. Mestec otrava pe buze si resturile ei y îmi curg în poeme. O leşie mai sadică y as vrea să torn y dar inima mă spurcă în blestemele ei. Orice ai face arta devine frumoasă 3i pe când suferinţa se înmulţeşte ca iarba. y y Speranţa e un mare plictis şi dacă ceri unui diavol ajutor el ţi-1 dă. Tu îi ceri lui Dumnezeu moartea şi diavolului viaţa. în pudoarea curviei tu îţi speli trupul şi Crucea stă răstignită şi plânge la întretăierea bulevardelor. 32 Umbra din mormânt Mi-am pierdut umbra sub o piatră de mormânt si nu mai stiu y y să privesc stelele. Trec pe lângă mine ambulante vieţi y şi eu sunt numai al meu. M-am schimbat dintr-o frunză dulce în una tristă. Am înţeles pacea neuitării stranii şi frumuseţea îngerilor. Reneg paşii mei stăpâniţi de nelinişte şi vârsta mea fragilă. Reneg soarele care apune. Reneg ochiul care a plâns trista mea suferinţă. 33 în schimbul acestora îmi doresc umbra. Mortul trebuie să învie si să îmi dea y umbra înapoi. în ea trebuie să mă odihnesc puţin, ca un prunc. 34 Posomorât Nu ajută neliniştea vieţii şi orice pom înflorit îsi scutură florile. y Goana după ceva e de fiecare dată pierdută, pierdută cu desăvârşire. Degeaba încerci să scapi. Timpul e o reptilă cu multe gheare si tot îti va y y zdrobi ţeasta. y Dacă spui cuvinte de amor ele se vor transforma în regrete suave. Dacă ceri ajutorul cuiva mâna întinsă va fi o ironie gentilă. Dacă mori ca un câine vei mirosi a mosc si a cimbru. y Neliniştea te face înfiorător y şi iarba devine plastică atmosferă. 35 Degeaba te eschivezi în faţa faptelor tale. Nu sunt cu nimic mai prejos decât viermii scumpi ai pământului. Dulceaţa lor te ia în primire şi îţi rupe orbitele. Frumuseţea ta devine o campanulă de întuneric. Devii, încet, o mână de oase, care miros a vin vomitat lângă o tulpină de trandafir. 36 Călătorie în cimitir Am mers în cimitirul iluziilor şi steagurile de luptă erau aruncate acolo. Dorinţa, vanitatea, luxul, întunericul erau podoabe singuratice. Mormintele reci nu îndrăzneau să plângă. Dorul lor de tăcere era atât de adânc încât îngheţau aştrii şi lumina lor devenea ca de gheaţă. Mergeam cu teama să nu trezesc admiraţii. Eu mai puteam să-mi duc mormântul în pelerinaj de seară. Crucile nu mai puteau călători prin cerul inimii. Unele din ele 37 erau secătuite şi bătute de vânt, stând într-o linişte multă. Am luat steagul dar nu mai era al meu. Eu aveam o perspectivă nouă a surâsului de seară. 38 Evadatul Am evadat din iad si nu mai am y plăcerea de a mă bucura. Iadul e o concretă sălbăticie şi cine scapă de el e mai puţin om şi mai mult fiară. Sub calmul său se ascunde abisul si el va sări y în aer într-o bună zi. Bucură-te că nu ai văzut moartea cu sufletul ca mine şi nu ai sărit din iad ca într-un lac prea liniştit. E adevărată viata care nu s-a temut y de nimic si a biruit y întotdeauna. Dar nu e pentru toţi să moară dintr-o durere de cap sau dintr-o vorbă 39 aruncată cu dispreţ. Acum îmi îndrept mâinile si vreau să mai văd y dacă mai stiu ce e liniştea. y y Vreau să mai văd liniştea de după iad şi dacă nu ameţesc şi cad înapoi. A doua oară eşti mult mai singur şi dacă voi cădea înapoi e deja un loc pe care îl cunosc si în care m-am sărutat y deja cu diavolul. 40 Mortul Un mort nu mai este iubit de nimeni şi pe el nu-1 mai ţine nimeni în braţe. y Noaptea pentru el nu mai e un somn ci un ospăţ al tăcerii. El nu face nimic mai mult decât tăcerea si numele lui este y uitat între alte milioane de nume. Cel care a ştiut y să mintă istoria este acum un simbol al ei. Pe motiv că e mare geniu nu este uitat si numele lui e mai mult y o mirare decât o plăcere. Le e teamă să se pună în locul lui si să-i y fure suferinţa. 4i El rămâne singur, ca întotdeauna, si nici el nu stie y y de ce este atât de admirat de urmaşii lui. y Suferinţa lui e un motiv de vorbe goale si iubirea lui un motiv y de râs şi de complezenţă. El priveşte tăcut... şi tocmai această tăcere sperie şi mai mult. 42 Pecete Tataie si mamaie y am cumpărat o oaie netunsă si nevândută y pe un cer cu soare. Oaia este o noapte linsă, iar eu sper să nu mă mai încurc printre străini. 43 Ioana Ochiul stins ce l-am prelins, m-a durut si m-a trăsnit y cu mâna într-un pian, într-o seară boemă. Tu ai fost partenera morţii mele şi nu m-ai întrebat niciodată. 44 Doina în suflet cu scaunul, plumbul raza şi-a tot rupt, mai tot de pupat si nuntă. y Căci o doină e o palmă usturătoare. 45 Ana Cetatea m-a supt de raze, m-a dat la foc si nămol. y A strecurat rana mea albă şi m-a dat în foc. M-am făcut foc si tot am rămas. y 4 6 Neschimbare îmi e teamă când călătorul are acelaşi ochi, când zeama soarelui nu mai e acră. Mi-e teamă că plouă şi nu mai se surâde mortul. Ah, mi-e teamă că trece timpul fără pasageri! 47 în vânt Vântul bătea a şarpe şi se încolăcea, se făcea pod peste care nu trece, mamaie! Pe pod nu se trece în zbor! Pe pod nu se trece chihotind! Eu vreau să spun dar nu mă lasă vântul, el... 4 8 Aerian Mai rar de o frunză. Mai rar cu câteva nopţi. Numai Shakespeare este mai rar şi mai flămând cu încă un străin. 49 Condiţie y Ce să faci când nu te mai însori cu o margaretă! Mănânci şi bei şi cânţi şi aştepţi zăpada. Bea şi rupe zăpada în obrajii copiilor! Aminteste-te înainte ca y să nu mai fii! 50 Impuls Floare, cât de nins mă simt în august! Vecina mea si-a y lătrat câinii spre mine şi mi-a pus gâtul gol lighean de spălat pe faţă. Ea m-a împins în bezna străzii şi eu am ţipat înfuriat ca un om al lui Baudelaire. 5i Peisaj de seară Seara fumează oraşul, copiii... şi ei tresar în geam. O fată e tristă ca o sinucidere. Este mila mea în sânul ei, în picioarele ei întinse la soare. Seara se aseamănă cu o petală iar eu sar în primul ei copac. Pentru că o fată e tristă ca însingurarea nopţii. 52 Solipsism îmi e dor de spatele lucrurilor şi de ciocănitul pietrelor seci. Pe marginea lumii respir eu şi acolo mă agăţ de mine să nu cad. Oricine cade stie să cânte. y Oricine?! 53 Dungat îmi placi în fusta cuvintelor. Ca zilele negre trec, ca zilele negre mă întorc. O zi albă e o scrisoare ce nu se mai scrie si nu mă mai doare. y 54 O întâmplare Mă înghite un cal si răsuflu tihnit. y Ce mort alb! Ce moarte perisabilă are pasărea! E de ajuns să fie provocată la moarte că ea şi acceptă. Pasărea e stranie şi e înghiţită de un cal fără picioare. 55 Dimineaţă y Deşteaptă-te sânge si sari în rimă, y 7 ca vântul ce mă alină, ca o pleată de mălină, lină şi prea lină. Acum e nevoie de cântec şi să jucăm până ne-am face iarăşi y cuminţi. y Pe cai, aiuriţilor de seară! 56 Pietruită Am cântat cu blana ruptă, pedepsit de mare. Peştii m-au hrănit. y Dar gata, gata cu sâmbăta morţilor! M-am născut si nu mai mor. y M-am născut şi nu mă mai reped ca o casă să mă părăsesc. 57 Poem de 25 august 1997 Pământul e întinderea ce mă lasă gol. Si când vreau să fac ceva y nu mai am timp să privesc în urmă. 5» Interval Exuberantă y pentru o carte am cântat. Când venea seară era boală. Când cădeau stelele erau ale mele. Am deschis cartea şi n-a mai plouat şi nu s-a mai făcut ziuă. 59 Auzul fin Eu nu te aud. 1 u vu sa uni vorbeşti dar eu y nu te înţeleg. Spune-mi ceva pentru că eu tot nu te aud! Spune-mi ceva ca să nu te aud! Spune-mi ceva ca să te văd, măcar să îti y văd chipul! 6o Zeul care venise Veneam ca un zeu pe şosea şi m-am lovit de o turmă de himere, cu spatele retezat după stele. Luna strălucea si y îşi avea ochiul o cursă, în care eu cădeam nestingherit, asa cum cade vita y ucisă pe la spate. Veneam si nu îmi y era dor decât de Raiul pe care-1 uitasem. 6i Boemă De as fi mai trist y mi-aş face din noapte derdelus y sub care să pot vomita. Am murit acum, nu mai e loc pentru comentarii... De aş fi trist aş mai cânta, dar nu mai înţeleg nimic. 62 Antichitate Când nu cânţi y picură marea şi corăbii se scufundă. Pe fundul oceanului sunt numai comori de mare suflet. Cine speră să le găsească e un nebun de legat. 63 Contradicţia lui trei y Mihail 1 , mă strigă Nichita 2 în Dorin 3 ! Si de atâta trei y se pot bea ape fără ţărmuri. Un cer se aruncă pentru un altul. O mamă moare pentru alt mormânt. Mă strig în această furtună şi marea îmi răspunde cu toţi peştii ei într-o singură răpire. 1 Mihail Eminescu. 2 Nichita Stănescu 3 Dorin Streinu. 6 4 Ipostază Fruntea-mi s-a lovit de aştri y şi aştrii au împins cerul sub degetele mele de la picioare. 65 Funerara Ninge peste ape, ninge peste mormântul cu lumină. Tâta cerului am lăsat y y să fie suptă în amintirea mea. Ninge peste cer şi eu tot mai dorm în mormânt. 66 Echidistant Dacă nu as sti y y nu as fi trist. y Cât stiu că adevărul y nu e prea alb nu pot să mă bucur. Cocoşul stă tăiat şi nu poţi mânca fericit şi nici nu te poţi juca cu căţelul prin curte. 67 Istorie comparată Copilul nu se teme că vine seara. mananca şi nu întreabă de ce a apus soarele. Tânărul nu întreabă de ce nu mai este soare. El aşteaptă noaptea şi nu vrea să se mai Iaca ziua. Omul caută să vadă umbra dar ea stă în umbră. O, ce sec mai e capul care ştie multe! între Pe braţele ei ne-am y mirosit a mormânt şi a sunat ceasul, ora fixă a gurii. Eu într-o gară iar tu în alta. Eu tremurând iar tu plângând pe Dumnezeu. 69 Mic dejun Cafeaua de azi s-a răcit cu un nor si mi-e să mor. y Stau tulburat si rănit în nor y si mi-e să cobor. y Aş fi vinovat că sunt viu şi tot nu înţeleg cum. Aşteptare O emoţie ne-ar y face să explodăm. Inima mea e un vulcan şi se face că tot nu ştie. Spune-mi că nu ştii cum eu sufăr! Spune-mi că suferinţa mea îţi e necunoscută! Orice ţară e frumoasă fără să o stii. y 71 Plan simbolic De urlat mă simt o mare sperietoare, cu gâturile rupte şi prinse de trenuri cu aburi. 72 Reverie Cuprinde-mă de gât în păianjenul serii si să murim asfixiaţi y y ca două mori de apă pe două punţi de vapor! Miraj Sunt singur, atât de îndepărtat de primul încât îl văd pe Dumnezeu în casa vecină. 74 Divagaţie Spaţiul e o scroafă cu zece purcei şi eu o privesc înmărmurit de umbre, ca să mă descalţ de primul pantof al meu, de nu m-aş mai descălţa si de al doilea. y 75 Sacrosanct Pe anul sfârşitului y m-am simţit izgonit, ca un paradis fără locuitori. Copiii au lătrat la mine ca la un tată vitreg. Eu însă am simţit că nu mai poate soarele să apună si am fost bucuros 4 . y 4 Am semnat acest volum de versuri, în finalul manus- crisului, cu: Dorin cel străin de poezie şi foarte intim cu ea. Volum terminat în ziua de 16 septembrie 1997. Acest volum de versuri a fost redat în mod parţial aici. 7 6 Călătorului fără pat [voi. 17 de poeme/ 1997] Maslu Sunt obosit. S-ar putea să nu avem nicio şansă. S-ar putea să murim visând şi nimic să nu se întâmple. Sunt gol. Nimic din ce am crezut că rămâne nu a rămas. S-a dus tot farmecul florilor. S-a risipit toată măiestria si tot harul cuvintelor. y Sunt singur. Nimic din ce m-a purtat toată viaţa nu mai revăd. Şi totuşi trăiesc, uitând să înţeleg de ce toate astfel. 77 Variaţie y Urcat în gândul straniu al neliniştii par un aviator uitat, o mână ţeapănă împreunată cu părul tău. Par livid si nesimţitor. y y Pe lângă mine trec vehicule galbene si roşii, negre şi infinite. Eu nu mai văd niciunul. Numai tu le vezi pentru mine şi pentru tine. 78 Apocatastază Durerea, când nu mai e cuvânt, e un munte. S-a urcat deja în tine şi nu se va mai da jos. Ea nu uită că tristeţea e carnea ta. Ea nu uită că din două ape doar una este cea pentru pescuit. Durerea e un gând suplu ca neantul. 79 Neînvinuit Boala mea e un acord de chitară, o aruncare în nori şi apoi tăcere... Mă minte si y mă îngrijeşte deopotrivă. Mă împacă cu mine şi apoi mă părăseşte. în urma ei văd dezamăgirea şi, aruncat la cos, y 7 nu mai pot să mă vaiet. 8o Talisman Nu mai folosesc cuvinte mari. Mi-e teamă să nu mă încurc în ele. Uit, de cele mai multe ori, că e prea puţin şi e prea devreme. Moartea mea mă cheamă şi eu nu fac nimic ca să o aud. 8i Zbor Despărţirea de tine e o traumă vie. Ea nu mă poate aprinde şi nu mă poate stinge. Ard în tăcere şi trupul meu devine o apă. însă sufletul meu, pe zi ce trece, e tot mai luminos. 82 Un pahar Voi bea să-mi treacă de singurătate o salcie, cu plete multe şi bogate în care te afunzi. Voi bea seva lacrimilor, orizontul senin al apelor. Voi bea în sănătatea voastră si nu voi saluta y pe cei supăraţi sau trişti. 83 Spaţiul vast Ochii mei m-au durut adânc, ca un poem ce nu se mai începe. Au lăcimat şi m-am simţit singur, pustiul săltând în inima mea. Dacă vrei să îi auzi, mare, alungă valul tău de apă şi dă-mi iubirea nemărginirii! 8 4 Un fulg Cuvintele nu sunt statuile nimănui. Ele nu sunt cerurile nimănuia. Eu nu sunt iepurele fiecărui anotimp. Memorie Suflete, mâna nu te poate prinde şi nici aripa nu-ţi poate croi colonade! Eu te liniştesc cu lacrimi şi te spăl cu parfumuri de claviaturi clare. Eu te înalţ dincolo de lumină, dincolo de paradig dincolo de inimă. Tu răcoreşte-ţi paşii şi fă-mă supus florilor. 86 Sincer Nu m-am jucat cu fusta ninsorii şi nu m-au prins zorii. M-am depărtat atent si am venit ca o y lacrimă de dric. Cine m-a prins de mână n-a fost atent si i-a căzut nasul. y Desigur, o mâncare ca aceasta este o aventură. 87 Uitat Ţi-am scris despre mine şi despre tine. Ţi-am spus că seara mă tulbură vioara. Ţi-am spus că sunt liniştit şi te rog să mă vezi. Ţi-am spus toate acestea şi am uitat să-ţi dau inima. Era cel mai important. 88 Tu Tu eşti pustiul meu. Tu esti aroma mea nebună. y Tu eşti pleoapa stelelor portocalii. Tu eşti vaporul încărcat cu înţelepciune. Tu esti si nimic în afară y y de tine. 89 Călătorie M-am văzut statuia morţilor din pământ, uraganul cu şoapte de înviere. M-am găsit printre clovni ca o Biserică cu vitralii înalte. M-am călătorit cu apa uitării şi am prins peşti răpitori. Eu am fost răpit de sub lumina stelelor si am fost dus y într-o pajişte a oglinzilor. 9° Coincidentă y Tu găseşti în mine lacrimi înflorite si nu stii ce să crezi. y y Tu ai vrea să-mi spui adevărul nopţilor tale dar nu stii ce să crezi. y Gândurile mele ţi se par prea înalte dar nu mai ştii ce să crezi despre mine. Eu ştiu ce se întâmplă cu tine dar nu pot să cred în nimic, pentru că sunt în stare să mă stabilesc ca un copac spre soare. 9i Nedelicateţe y Cunosc părăsirea ploilor, mirosul subţiat al florilor. y Cunosc si mă doare sărutul y tău inopinat. Nu eşti delicată ca marea care îmbrăţişează ţărmul. Nu eşti delicată ca steaua care luminează fruntea. Tu te grăbeşti când nu e cazul si insişti când y y e prea târziu. 92 Dacă... Dacă as mai fi fericit y te-as iubi fără să mă y gândesc la nimic. Aş fi un nebun simpatic, un nebun care are ochi numai pentru tine. Aş fi un bărbat frumos şi, în acelaşi timp, un copil, un copil inocent ca focul. Dar ştiu ce mare dor e să simţi depărtarea când aş vrea să îţi sărut trupul. 93 Enumin în fiecare tistete y a murit un copil, a murit o alarmă de gradul doi, a murit o salcie la mal, a murit o mamă plângându-şi iubirea. în fiecare gând a murit un cal şchiop, a murit o nălucă pe câmp, a murit o duminică ceţoasă, a murit un stâlp de telegraf. în fiecare secundă a murit un cântec năvalnic care nu si-a terminat y fericirea. 94 Sonet Vezi ce crezi. Vezi ce nu se lasă privirii tale plăpânde. 95 Rugă de seară Prietenia e prima armă. Ea sună în valuri si trezeşte y y cântecul vesel. Ea este prima sobă la care te încălzeşti. Doamne, cel mai mult să-mi dai prieteni şi mai puţină bogăţie! 96 Cosmicism Bate ora-n geam nebună de te tulbură de dor, steaua ruginită-n apă peste braţul tău de copil. Eu o privesc nestingherit, ca o luptă de cocoşi îmi e inima. Un gând se plânge iar alt gând e mult prea vesel. Bate inima-n claviaturi, în poarta cerului prea deschisă. 97 Claritate Mai pot să clădesc palate din nori si fiecărui trecător y să-i zugrăvesc liniştea serii. Tinereţea mea e o formă de relaxare. E întotdeauna şocantă y şi mă umple de vise. Eu mă cred o noapte care nu mai visează înăuntru ci in arară. 9» Ecoului Teme-te de mâna cu care te rog! Sunt cel mai febril ochi şi mă rog cu sfială. Vreau să ajung la tine, la liniştea cu care ne-am y înspăimântat. Tu nu da înapoi şi nu mă alunga ca pe un câine jegos. Sunt iubitul tău şi un tumult de neguri. 99 Tie y Obrazul tău s-a aşezat y pe liniştea mea. E o nouă intoxicare cu liniştea stelelor. y Te prefaci că eşti somnoroasă dar mă priveşti pe furiş. Obrazul tău, pus pe inima mea de elefant. Nu mai am cuvinte cu care să te iubesc. 100 Invocaţie y Taci si ascultă, y 7 iubito! Mor morţii y şi plânsul lor se aude ca o pană de vultur. Mor în buzele lor terfelite, în zeama lor aristocratică. Mor ţinându-se de mână, parcă să nu se termine ultimul sărut. Tu nici nu stii y cât regret există în omul care nu mai are decât propria sa moarte. 101 Canion Ultimul poem e un mut. El spune prea puţine lucruri şi prea multă tăcere. 102 Busolă Să nu ne mai spunem „dumneavoastră" ci să ne spunem „tu". E mai corect pentru amândouă templele. Eu mă consider o sărbătoare pe când tu eşti un păcat. Amândoi suferim din aceleaşi cauze. Să nu ne mai prefacem si să ne numărăm ochii y asa cum sunt ei. y 103 Gând Cine nu mai are de spus începe să moară vorbind. 104 Făţărnicie y Ai mâncat din mâna lui. Ai mâncat si nu te-ai săturat. y Nu i-ai mulţumit, prietene, nu i-ai spus cine eşti tu. Ai crezut că poţi fura şi te poţi ascunde. Ai crezut că ceea ce furi nu poate fi văzut şi, probabil, soarele va uita totul. Dar eu te-am văzut şi mi-a părut rău că ai mâncat din mâna lui. L-ai necinstit şi pe el şi pe tine. 105 Consecinţe Dacă eşti singur au murit zugravii pictând pereţi. Dacă eşti singur au căzut din copac stele. Dacă eşti singur ursul nu mai merge după miere cântând. Dacă eşti singur poţi fi prudent ca un uliu la trecerea de pietoni. Dacă eşti singur eşti prietenul celor ce se îmbată vorbind cu nefericirea. io6 Succesiune Cândva cuvântul meu nu va mai spune nimic. Eu voi fi doar un biet mormânt si mormintele nu reclamă. y Atunci nu-mi va păsa dacă sunt stropit cu suc şi nici dacă mâncarea îmi lipseşte. Atunci totul depinde de voi, de cei care mă urmaţi. y 107 Ora infinitului Oricât as întoarce ceasul y o clipă nu va mai suna. Va tăcea ca într-o catastrofa seninătatea animalelor. Voi porni peste crucea mea şi unde mă voi opri, acolo îmi voi face o casă, care va aminti de cea pe care am părăsit-o. io8 Portret frugal Plâng cum plâng morţii. y Mă vaiet de foc şi de apă. Ceea ce mi se dă nu mă poate opri. Dacă am văzut zâmbetul nu mai pot fi oprit să-1 iubesc. Uitarea Frumuseţea mea se uită. y Tot ce nu am avut se uită. Tot ce am avut si n-am semnat se uită. y Tot ce am fost eu se uită. Până la urmă şi eu mă voi uita de mine. 110 Mărturie personală Tu mă vezi un munte. Ea mă vede un cal. El mă vede un iubit. O arătare ciudată nu mă vede în niciun fel şi nu-i pare rău. 111 Fapt autentic Eu stiu ce nu se mănâncă. y Suntem prea flămânzi si nu stim cât de buni suntem. y y Ne e teamă să recunoaştem y că dulceaţa nu e un fagure. Ne e teamă să rupem liniştea şi să spunem ceva. De aceea eu sunt trist. 112 Un sentiment dintr-o biserică catolică Stam sub cupolă şi mă simţeam singur. Statuile mă priveau cu dispreţ şi eu nu îndrăzneam să le provoc. ii3 Strada principală Pe stradă sunt bun cu lacrimile. Mă îndoi de mijloc oricând simt urma lor. Dacă aş fi o statuie aş putea să mai plâng? ii4 Ars poetica Mă bucură sarea care nu ustură. O accept convins de farmecul ei. Mă bucură sărutul dat cu bucurie. îl accept convins de sublimitatea lui. Mă bucură palma dată cu dragoste. O accept convins de sfinţenia ei. y Mă bucură omul care se simte om. îl accept fară cuvinte. H5 Circumferinţă Sunt nou ca pământul. Orice nou-născut spune că e primul pământ. Orice femeie care iubeşte crede că e singura femeie care ştie ce e dragostea. Orice bătrân care moare crede că el e primul. Dar nimeni nu e primul înainte ca să fie pământ. n6 Viaţă poetică Am o poveste cu umor. Au râs toti de ea. y Duşmani şi prieteni au râs. Când am râs eu li s-a părut tuturora că e o greşeală. Mă confundaseră cu statuia mea. îiy Predoslovie Nu e bine să te rogi pentru tine. Când e vorba de tine nu ştii ce să spui. Pari să ai totul chiar dacă nu ai ceva. Roagă-te pentru celălalt! Rugăciunea pentru el te va face să gândeşti la ceea ce spui. Gând poet Sunt seri care te fac să respiri copacii şi din ei să iasă poeme golaşe de insomnie. ii9 Tu Eşti crudă ca strugurii. Eşti nisipoasă ca vederea. Esti verticală ca starea de y veghe. Esti icoană ca marea. y Esti o femeie care mă face să uit y de mine şi să cânt. 120 Uluire Eu iubesc pentru că nu pot iubi. Eu iert pentru că nu pot să ţin minte. Eu sunt poetul care şi-a spus inima fără să o înceapă vreodată. 121 Semănarea Orice poem vrea să fie etern, fără ca noi, pădurea şi marea, să stim că acest y lucru nu e în mâna nimănui. 122 Candid Orice om poate minţi fără gura sa. Orice om poate asculta un semnal rara sa-1 înţeleagă. Nu mă faceţi răspunzător de lucruri pe care nu eu le-am regândit! Cine gândeşte poate face rău numai celor vinovaţi. 123 Surplus Esti vinovat de fiecare y lacrimă. Mama m-a plâns si eu am tăcut. y Eşti vinovat pentru faptul că ai tăcut. Lumea m-a agonizat şi nu mi-a spus nimeni. Eşti vinovat pentru că mi-ai spus prea mult adevăr. N-am mai văzut oamenii fără doruri si moarte. y 124 Atenţie Când te-ai născut nu trebuie să fluieri. Orice sunet ne poate fi fatal. Ne e teamă de premoniţii. Stelele nu uită ce uităm noi. Orice naştere, am spus eu, va mira pentru că nu e ca cealaltă. 12 5 Visător Sper în scaune. Sper în fiecare mână bolnavă. Sper în fiecare mort înflorit. Sper în fiecare beţiv nedestrăbălat. Ceea ce nu ne schimbă, vă rog, nu ne poate aduce liniştea! 126 Sfat unui prieten Când fericirea ne ia sănătatea, prietene, casa noastră se răstoarnă în propria noastră jeluire. 12 7 Consolare Tu mă poţi plânge, prietene, pentru că nu mă cunoşti. Cine te cunoaşte este mort. y Cine te cunoaşte nu descoperă nimic nou la tine. Tu, un străin faţă de mine, mă înţelegi în inima ta. Tu ştii că eu fac parte dintre aceia care sunt prea sensibili. 128 Fără preget M-am îmbătat cu viata la brat y y şi nu mai scriu poezie. Eu scriu arhitecturi neînţelese de cai şi de stăpânii lor. Cum aş putea să mai fiu vesel fără să mint? A minţi înseamnă a sti. y A minţi înseamnă oraşul y y răzvrătit în soare. Coboară rima si y mă apleacă valul. M-am îmbătat conştient de consecinţe. A minţi înseamnă a y spune adevărul. 129 Doi îndrăgostiţi Noi ne certăm pe blocuri, pe culoarea sângelui, pe pisici nespălate. Tu ceri să fiu oriunde si să nu uit că te iubesc. y Eu îţi cer să fii stea sau să luminezi sau să dansezi pe ramurile de la copaci. Noi ne iubim descurajându-ne reciproc. 130 Consoană Nu mai mi-e foame. Am obosit de atâta mâncare gândită şi sărată, de atâta apă scursă şi fericită dimineaţa si ziua. y y Acum vreau să mor ca o salcie împinsă în mare, ca o lene stranie pe o bancă. Gata! Să nu se mai aplaude spinarea mea de pat! Vreau să mă văd murind şi cu genele supte, botezat de un gând miraculos. 131 Iarbă rea Gândul meu, gândul meu e un câine ce mă latră. Gândul meu e un deal cu poeme, un cer constelat de Icar. Gândul meu, fratele meu... Gândul meu, sora mea... Ea, trecerea mea în sunet, ca o săritură de iepure... 132 Agonic Când înveţi să fii iubit y nu mai poţi. Mâncarea se strică şi devine săpun. Ochiul se strică şi devine săpun. Speli cu trupul tău toate străzile. Te laşi spălat de fiecare femeie cu poalele fustei. Când înveţi, o, dealul meu, nu mai poţi să nu sângeri! 133 Inimă De cu patimă s-a făcut ziuă. S-a trântit o stare de spirit peste continentele mele. Au luat foc dar intestinele mele, inima mea, sarea înţeleptului. Poezie, ce ne mai iubim şi cu cine acum? 134 Dimineaţă lugubră Dimineaţa aceasta se mănâncă y ca o nebună cu tâtele y y pline de stele. Eu sunt pasager, cal care mănâncă maşini, vierme prea dulce care cutreieră Bucureştiul. Oraşul acesta e o nimfa spurcată care îşi varsă balele pe bulevard. Prietene, vino şi ia-mă din oraşul acesta, y 7 în care trecătorii sunt trăsniţi de gânduri sumbre! 135 Boală ireproşabilă Mai sunt bolnav pentru morţi şi pentru copii, pentru că m-am născut şi pentru că soarele luminează si mă tulbură trena lui y şi cineva mă opreşte ca să mă sărute. Mai sunt plictisit cu mâna respinsă şi cu lacrima insolvabilă, pentru că un creier negru am de când cu decesul. Nimic, statuie! Nimic nu e prea uşor. Nimic nu e prea greu. Nimic nu e imposibil. O, nu, statuie, nu sunt gol! O, nu, nu sunt piatră dezvelită în stradă! O, sunt aşa de indispus pe inimă! i 3 6 Neîncredere Tu mă minţi y cu un măr. Mă minţi pentru că florile nu sunt maşini. y Mă minţi pentru că eu nu sunt o boală stabilă. Eu plec lin dar mă întorc repede. Tu mă minţi, mă minţi clandestin. 137 Oraşul şi pasărea flamingo O pasăre flamingo m-a trecut peste şira spinării şi am ajuns gol, spălat de nervi, în piaţa mare. De aici m-am învârtit în ceas, în puzderia de roţi şi de picioare, pentru că pasărea, ca o minte nevăzută, se îndepărta grăbind, grăbindu-mă. Stai pe loc!, am vrut să-i zic. Nu mă mişca de aici y pentru alte nebunii solare! Omul trebuie să aibă un loc pentru care nu mai face nebunii. 138 Filosofie fără Kant Ideea soarelui e o cantitate de ou fiert, lampa din port aprinsă. Acolo mă duc să întreb despre cavou. Ideea, da, o idee a soarelui, pentru care graba nu mai are timp si e un lux de memorie y orice spaţiu vital. Recunosc pentru că mă mişc şi pentru că mă văd în oglindă. Dacă nu as zbura y e o zonă a plictiselii, crede-mă! Eu nu fac decât arterită, un joc lugubru. O, jocul cu mortul frumos! O, mortul! O, moartea! Nu îi mai puneţi pletele în copaci! Nu vă mai jucaţi cu limba lui prin iarbă! 139 Morţii trebui să joace, să joace lampadarul străzilor. Moartea trebuie plictisită, stoarsă de vlagă şi aruncată în bordel. O, moartea cea prea frumoasă! Cheamă moartea de hârtie ca să acopere maşinile! 140 Carosabil deschis N-am nimic! Sunt tânăr ca o trecere de pietoni, ca un colaps de alergări verticale. Nu mai am nici vârsta adolescentului îndrăgostit, vârsta prepelicarului care mănâncă muşte. y Iubiţilor, câteodată y 7 nu ne mai simţim lipsa! Iubiţilor, camera mea y 1 nu-si mai simte inima y si nici ritmul! y E cum am muri în noi. E cum în mormântul nostru, cu două lămpi în oraş şi zece lămpi în gară. Trenul blestemat vine si mă ia. y Trenul mă respiră cu discordie si mă ia. y Trenul mă ia si mă ia. y Trenul acesta, o, trenul acesta va mai ridica un mit singular! Criză de grab Tu esti invizibilă y şi mă apucă graba. Tu mă scapi şi mă apucă graba. Tu îmi forţezi mâna şi mă apucă graba. Eu plec în grabă şi nu mă mai întorc. 142 Refren Toamna ninge cu nopţi de crini, cu alveole si maşini, y y 7 cu manechine si uzini. y Toamne ninge cu tine, cu mine, cu laptele ei, cu părul ei, cu bronzul ei, al unei femei. Toamna ninge cu săruturile noastre fugare. H3 Cântec pentru prieteni 5 Am văzut mormântul vostru si y nu mi-aţi spus nimic. Ati tăcut ca nişte y y usi închise. y Eu venisem cu inimă bună, cu dorul de a vă îmbrăţişa. Iar voi nu mi-aţi deschis uşa, gândul meu de o clipă. V-aş fi spus cât sunt de rece mergând paralel cu Dâmboviţa. 5 Prietenii mei fiind Mihail Eminescu, Nichita Stănescu...şi ceilalţi din jurul mormintelor lor. 144 Pasivitatea zeului Eu stau când e absurd. Toţi latră, toţi suspină, toti se lamentează. Eu stau, eu prea stau când e absurd. Toţi aleargă cu pasiunea de-a avea, de-a cuprinde, de-a şti. Eu stau, eu stau prea absurd pentru ei. 145 Aniversare Trezeste-te mai sincer! Ziua se are numai pe sine si dacă nu ai dansat cu ea y ai pierdut- o. Ai mai pierdut o potcoavă, un mort pârlit în obraji, cu năvoadele aruncate în mare. Ziua de azi nu mai e ca ziua de dinainte de oră, de creangă, de bradul din faţa blocului. Ziua de azi latră iarna şi noi îngheţăm. 146 Cuvinte pliante Ne referim la noi ca la paturi, ca si cum am fi veşnici y y şi am avea paturi numai pentru noi. Nu privim mai departe de blocuri, de arcul de triumf, de cerul ăsta murdar de deasupra. Uităm, desigur am uitat să ne punem dinţii la loc şi să ne potrivim cămaşa. Cravata să aibă nod, pentru că ce se înnoadă este de nedesfacut, iar ce se tine de mână y nu mai e el si nici ea. y Ei nu stiu y lucrul acesta de rozi ce sunt. rin /v w Tu msa, când îi vei privi în parc sărutându-se, să le spui: nu mai e nimeni al său si ne-am furat fiecare y umbra celuilalt. împotriva presupusei existenţe a nimicului despre dreptatea ce o au cuvintele scrise Cuvintele nu mai se spun cu nimic şi nimicul a început, da, a început să nu mai fie. Acum, tot ce se spune e adevărat si y împotriva a tot ce e minciună e adevărat si chiar adevărul y e adevărat. S-a pierdut, da? Să nu mai vorbiţi de nimic! El nu mai este printre noi, pentru că el a învăţat să moară. Ati înţeles? y y Nimicul nu se mai spune în cuvinte, pentru că tot ce se scrie e ceva, chiar şi neînţeles. Despre factorul continuu, recuzita textu- şi bărbatul acesta fără pereche Starea mea de gripă se continuă, ca un tren de călătorie, ca o gară soarele. Iau ziarul şi se continuă ideea cifrelor. Eu nu mai mor. Eu mă continui în alte seminţe de dovleac, în muzica unui casetofon fărâmat de scări. Priveşte-mi burta albă! Eu sunt bărbatul care nu mai mor şi trădătorii se prefac în albine si actorii stau muti, y y ' stau în aşteptarea, în însăşi aşteptarea rolului, pentru că am să dau un rol fiecăruia. Pe tine te voi pune la casă, ca să iei banii, banii lor nemunciţi. Intraţi să priviţi pe cel ce nu mai moare, pe cel mai frumos bărbat, pe cel mai înţelept războinic El va plânge în seara asta şi lacrimile lui vă vor întineri ochii. El va surâde acum si nu-1 veti mai învăţa y y y murind niciodată. 1 5° Examinare în fugă a stării de a vorbi şi a spune cuvinte Stau în piciorul tău si mă dor miile de y picioare care nu ţi-au călcat umbra. Să nu plângi de umbre, soare! Masa are patru picioare, cel care se zăreşte îl doare si fiecare cântec y e o zare. Stau în lehamitea oilor şi caşcavalul ploii mă frământă, maşina de tocat carne, da, e totuşi o idee cu tâlc. y Să învăţăm repede, mai repede cum se respiră, cum se respiră sub apă ca la o agapă, unde toti se mănâncă din unul y si unde unul nu mai e y al nimănui. El vorbeşte y şi se tace ca un pod, călători grăbiţi peste luminile cerului. i5i Cină la cineva cunoscut La masa ta mor câinii, dinţii lor stricaţi, y y 7 poleiţi cu garoafe. Eu iau loc pe scaun şi sunt servit cu o porţie de singurătate. îl privesc, o privesc şi mă privesc. Eu sunt întrebat si mă întreb. y Incendiu de la inimă la creier pentru femeie Am luat foc. Maşina m-a călcat pe nervi şi am luat foc în gură ca să demonstrez prezenţa aerului. Am spus că ce nu se vede este liber, că ce nu se vede este de vedere. Am spus că limba taie creanga de plăcere. Am spus că vaca e lapte până la urmă şi că rugăciunea e un plumb străpuns până la urmă. Am luat focul în braţe y şi ţi l-am pus ţie în ochi. Am luat soarele si ti l-am y y pus la gât, medalion, amintire de la mine. Am mers la vânătoare şi ţi- am adus coarnele celui mai frumos cerb 153 şi ţi le-am făcut cadou. Vezi, vezi cât te iubesc eu şi tu mă ignori! 154 Alergare fără timp Alerg desculţ, frânt de şira spinării şi cu capul străbătând stele de mult apuse. Acum nu mai am ajutor. Ceea ce moare nu mai este viu. Ceea ce moare nu mai trezeşte decât y amintirea a ceea ce putea să fie. Alerg, Sfinte Sisoe, alerg ca un fulg de aer şi peste tot e numai singurătate solară! Eu şi cel care a citit despre El a înţeles fără mine. y - Nebune, i-am zis eu, ce e mai bun: aurul sau înţelepciunea? El credea că mă inhib, ca îmi înghit omuşorul. - Nebune, i-am zis eu, cartea e mai moartă ca viata! Cartea trebuie citită ca cel care moare, ca cel care moare... El a înţeles fără ca să fiu eu. El s-a minţit pe sine de pomană. 156 Pentru sine Păstrează-mi o scrisoare, un timbru de iarbă, şi lângă pâine un pahar cu vin. Ştii doar că-mi plac surprizele, cele făcute cu grijă şi mult suflet. Păstrează-mi acolo o sărutare de aur, una ca o eliberare de zgomot şi teamă. Pe braţul tău simt y că nu mai pot să mă tem cu nimeni. 157 Ludic şi paraludic Casa mea bătută-n stea baricadă de cafea, muşcătură de furnică, bântuirea de aripă. Poezie, scai de aur, tu ce m-ai făcut balaur... Tace-mi, gândul e ninsoare! Moartea-mi, gândul e strânsoare. Tace-mi, vinovat de mult! Moartea-mi, o tăcere de cuvânt. 158 Risipă de lumină Ca poet mă interesez de tot dar mai puţin de mine însumi. Tu eşti prima, eu sunt ultimul, poezie. Tu vrei să mor eu ca să se nască cuvântul, să se strivească lebăda ca să se nască puii ei. Tu eşti plăpândă iar eu sunt mult mai plăpând, ca o picurare de rouă pe iarbă, ca o iarbă, da, ca o iarbă nepăscută. 159 Inconfiindabilă Vocea mea a rămas în cuvinte. A dat cu mâna la tâmplă şi şi-a atins buzele. Buzele mele crude s-au înfipt în aer si au rămas y reci, acolo... Poem pentru noi Sunt rămas singur lângă doi. Voi doi ati rămas y singuri lângă inima mea şi tai spaţiul alb foarte pesimist, încet şi boreal. Cine e unul e singur. Cine e doi e singur. Cine e trei e singur. Noi am rămas ca apa si nu ne-a strâns y nimeni. Noi am iubit, Dumnezeule mare, ca nişte nebuni neînţelepţi! Oricât de frig ar fi, iarna mă adun sub voi doi si sunteţi casa mea y y regăsită. i6i Careu de simboluri Vântul e jucăria roşie care se naşte lângă arbori. Tai un arbore şi curge sânge. Ungi mâna mortului şi plâng frunzele vitei de vie. y Culegi încet merele, cuburile si fără rost y vezi un cerc care e o hartă a serii. l62 Şevalet y Pânda mortului e o masă. Mănânci si se y trezeşte ochiul altui mort. y Morţii între ei nu y sunt aceiaşi. Capra între alte opinci nu este aceeaşi. Iubito, tu nu esti 1 y aceeaşi desi esti femeie! 163 Autoportret îndrăgostitul ţipă ca nimeni altul. El e un poem de zile mari. El este un îndrăgostit notoriu. Fără el am fi mai puţin inteligenţi. Fara el îndrăzneala ar purta alt nume. îndrăgostitul ţipă când ceilalţi se retrag, când ceilalţi sunt y satisfăcuţi cu ochelarii lor netransparenţi. El nu suportă să gândească prin altul. El nu suportă sugestia foamei sau a locului prim. El este ultimul pentru că e primul. El este ultimul pentru 164 că nu are rival. îndrăgostitul e iubit de cel care ţipă fără vreun merit. 165 Baladă din România Poezie, salcie pletoasă, vremea trece şi tu nu mă pui la masă, tu mă laşi înfrigurat şi de străbunii mei cântat, pe acorduri de caval şi de nai oriental! Ce m-aş face fară tine, poezie cu suspine?! Ce m-aş face fară noi, munte de trifoi?! Tu ma plângi si mă îndoi, ca ciobanul lângă oi, ca tăcerea peste văi, măi-măi, măi... O nouă viziune competentă a ochilor ceea ce nasc ei Lacrima plânge şi e o mamă cu zece copii. Ea se bucură de noi, de fiii ei cei mulţi y şi mereu proaspeţi. Când nu ne cheamă pe noi suntem trişti. Suntem trişti când y nu plângem. Si suntem veseli când y puii de rândunică îsi fac cuib în y cuvântul „acasă". 167 Particularul contra generalului La noi tabloul se răscoală si inima e un trombon y ce tace. Toţi tăcem, numai unul nu rabdă. Toţi murim fără buze, numai unul are însă limbă. Dar cel care vorbeşte y cântă mai mult şi e greu să-1 urmăreşti. y i68 Antipoetica Eu n-am învăţat y ce e poezia şi nici cum e ea. Eu am rămas repetent la această ştiinţă. y y Eu nu am ştiut niciodată cum ea poate să fie atât de sublimă. Vă rog să mă iertaţi, prieteni, eu nu am ştiut că y scriu poezie şi că eu sunt poetul! 169 Pro eternite Tot ce e nou e o exagerare. Steaua luminează si y nasc porcii securi transparente. Vocile apei rup râurile şi se revarsă în corăbii. Nu există decât lucruri vechi care se retopesc. Atât e noul: cât nu se exagerează si mai mult. y 170 Ascultându-l pe Chopin Muzica ta tristă m-a învelit în batistă si am dat drumul la tauri y să zburde. Erau liberi de ei. Libertatea este un apogeu al lui eu. Libertatea preferă să se dea si nu să se ia. y Ascultam muzica ta şi îmbătrâneam de copil, de prunc cu suzeta în gură. Nu am învăţat să văd pentru că am iubit mult, prea mult. A învăţa y nu e a asculta. A vedea nu e a iubi, majordomule! Orice linişte e o nelinişte y y de faianţă. Orice scândură e bună 171 la întins sângele şi plămânii si creierul. y Dacă ar fi linişte y eu as zbura ca o y ceaşcă de cafea y în limba română. 172 Numele meu între dor si in y sunt părăsit şi suspin. Pleacă steaua neagră şi vine cea albă, ca şi cum cealaltă e mai uşoară. Cine nu mai poate să geamă? Mi- a răspuns fără o mamă, zână lui in, pelin, zmeurin. Sunt intraductibil ca seara, ca patria, ca moartea. Sunt intraductibil de la in până la dor. Si ce dor o să-mi fie y de trecerea peste pod! 173 Mişcarea rotii y y Călătorule cu ochii de tei nu mai trece peste lei, nu mai mânca grauri si morţi y y şi preoţi cu maţele rupte în sorţi! Culcă- te pe nasul ploii! Culcă-te de un gândac! Culcă-te de strada fără maşini! Moartea trece îmbrăcată în fustă si albă. y Nu e negru decât sânul ei. Călătorule, nu mai amuţi de şarpele gri! Tot ce priveşti te minte dacă nu atingi. 174 Rapsodie cu cai Vestimentaţia plopului nu e teatru. Teatrul e numai omul, numai faţa omului. Plopul e un om simplu, e o sărăcie lucie de sentimente. Omul ştie să se pună în vitrină, stie să mintă lumina. y Omul are masca, da, ca un animal de pradă care pare să aibă gheare docile. O, de aceea poemul loveşte cu palma cu care sărută! 175 Lecţie y Nu e greu să taci. Nu e greu să vorbeşti. E greu să legi pe eu de tu. Atât de greu e încât soarele stă pe loc. De la mine până la tine mor. De la tine până la mine se nasc sute de idei. Nu e greu, nu, nu, nu e greu! Să ştii că nu e greu să vorbeşti când y ar trebui să taci. E greu să vorbeşti când toată lumea se împăunează cu o delirantă locvacitate. 176 Prezentă Mă simte iarba pentru prima oară, pentru ultima oară? Mă simt şi eu mergând în soare, bând razele sale, burta lui verde şi aerul său laconic. Orice vers parcă nu l-am scris eu. Orice vers parcă l-am scris eu şi e primul. Orice vers parcă e mai trist ca primul apus şi mult mai trist ca primul gând. Ehei, oameni buni, primul vers poate nici nu a început să se scrie... i 7 7 Laconism si elocintă Cine nu plânge e un fir de praf. Cine nu plânge n-a mâncat ceea ce trebuia. Cine nu plânge e slobod de avort. Cine nu plânge e o palmă goală şi slută. Cine nu plânge şi n-a plâns?! 178 Răgnet de soare Fără să mori nu te naşti. y Nu te naşti pelicanule, zebro, Nichito! Nu se naşte soarele y fără dorinţa de moarte. Nu se naşte barza fără dorinţa de a pleca. Ne e lăsat drumul. Ne e lăsat timpul pentru a-1 face. Avem un timp pe care îl pierdem cu această hartă. Hî, ce joc simplu şi ce complicare din partea timpului! 179 Argumentele fragile Sunt iubitor de străini pentru că eu nu am casă şi îi primesc pe oameni numai în sufletul meu. Eu nu am casă şi nici nu vreau să- mi fac una. Vreau să rămân ca Tine, Doamne, fără pernă, fără loc unde să-mi plec capul, durerea capului, bucuria lui. Tu, străine şi nestrăine, vino la mine, om cumpăra un câne, ca să ne latre şi să ne muşte rău de umărul tău, de umărul meu. Şi-apoi, amândoi, n-am mai avea decât cerul, sub care vom sta ca roşiile în vrej. i8o Mioriţă y Trezeşte-mă în câmp, mâncând un gând, ca timpul dumnezeiesc deloc lumesc. Şi lasă-mi pe ochi piramide de dor, frântura de cer când stelele pier. Căci, mioriţă si 7 y y oaie bârsană, milenii la rând fi- vei năzdrăvană! Şi geniul va spune ce doare cu foc: iubirea de cântec şi dorul de joc. i8i Metru în odă antică Nu pot să mor pentru că ştiu acest lucru. Nu pot să fac ceva rara sa stiu. Nu pot să mor dacă nu ştiu cum e, Doamne! Viaţa nu conţine moartea. Viaţa nu ştie ce ascunde umbra. Noaptea e numai a ei. Noaptea e singura care se conţine pe sine. Nu pot să mor pentru că nu am învăţat acest lucru. 182 Realitate Nu poţi să rezişti mult. Cel ce arde se termină. Există un sfârşit, un plâns, un mormânt. Există un semn cu mâna. Nu rezistă decât cel care duce în spate un mort. Numai acesta n-are trecut. Numai acesta nu reţine cine 1-a minţit. Nu poţi, prietene, nu poţi să plângi fără ca să umpli cerul cu lacrimi! i8 3 Două versuri Bucură-te că nu ai înţeles! y Cel care a înţeles y nu se mai bucură. 184 Carusel M-a vizitat o tăcere cu rochii. Rochiile ei m-au înfiorat. Pe sub fiecare somn curgea un ochi. Pe sub lumină curgea umbra, umbra pământului. După aceea am fost vizitat de nimeni. i8 5 Explicaţie dublă Orice poet e mai nebun ca moartea. Orice poet vrea să facă din moarte un teatru de psihopaţi. Gustă iadul puţin şi ai să-1 cunoşti pe poet! Gustă inima albastră a lui şi ai să-1 deteşti mai puţin! Dacă nu ai să-1 iubeşti y cu siguranţă ai să-1 admiri, ai să-1 admiri. i86 Noua scrisoare Pacea din cuiburi de porumbel vine. Pacea de acolo, de acolo vine si ne întâmpină. Staţi cu armele în sân! Staţi cu sânul lângă inimă! Pacea din cuibul de porumbel se vesteşte. Pacea, ah, pacea ta şi a mea, de acolo, din cuib vine! 187 Răsuflare Orice statuie e asemenea pietrei. Numai inima care bate în ea diferă. i88 Elogiu Scriu pentru că n-am final. Dragostea mea nu ştie să se oprească. Vrea prea puţin şi suferă de doctori. Scriu si n-am y alt gând. Ce m-as face y dacă n-as mai y găsi cerneală?! 189 Poem Orice zâmbet e o pasăre gâtuită de aer, draga mea! 190 Aplauze Sunt primul mort cu aripi. Ce trist! Ce melancolie! Am băut iepurii stelelor. Am mâncat sărutul gâzelor. Dincolo, în munte, m-am rugat cu sfinţenie. Apoi am scris o inimă ca un cutremur, ca o tenebră activă. 191 Pacifism Dacă am face si câinelui y o cuşcă mai mare. y Dacă am ruga mărul înainte ca să luăm un măr. Dacă am întreba cerul dacă vrea să îl privim. Dacă am săruta floarea cu multă gingăşie. Dacă înainte să ne îndrăgostim am întreba-o pe femeia aceea dacă şi ea vrea, n-ar mai fi injustiţie. 192 Invitaţie neprevăzută la reflexie Pare-se mă doare gândul negândit, femeia nestrânsă în braţe y si neculcată în iarbă. y Pare-se sunt un bărbat cu ochi înfiorător de verzi, în care cel care crede moare de trei ori mai înainte să se nască. Pare-se cuvintele mele nu se mai termină şi e prea plăcut 6 . 6 Am terminat acest volum în ziua de 28 septembrie 1997, după care mi-am notat: „Mă simt liniştit de gândurile negre". Am semnat manuscrisul sub această formă: „Dorin. Scris de cel mult prea străin de liniştea iubirii". Aici, acest volum l-am redat în mod parţial. 193 Cel străin de iubire [voi. 18 de poeme/ 1997] Divagaţia română opus 19 Acolo unde erau lacrimi eu mi-am oprit cântecul şi am ţipat lei, tigri, şacali, să scormonească în blocuri tot ce nu este spus. Eu am spus să fie sfărâmată arta lui unu si a lui doi y si a lui cinci si a lui sase, y ţi* arta celui ce tine minte briza y şi soarele răuvoitor al apusului. 194 Am oprit acolo unde erau lacrimi si l-am luat în braţe y y pe cel ce plângea. Cerul era străpuns de capre cu fruntea sidefie, de colaci de salvare enormi, ca nişte covrigi cu susan pe care îi mâneam într-o gară. Mă durea frica de cuvânt ca un bold ce-mi rănea degetele şi mă întrebam stins, cu mâna întinsă, dacă lacrima naşte stele, y y dacă steaua naşte frică, y 7 dacă frica naşte moarte, dacă moartea naşte y regăsirea. Pe spatele norilor mi-am spus încet: „Nu sunt tatuaje, nu sunt speranţele şerpilor, ale gândacilor!". Mi-am spus încet: „în moţul norilor nu sunt fantomele creierului, nu este foamea ce agită stomacul, nu este somnul care îti închide y ochii!". Cel care plângea nu mai plânge. S-a ridicat şi şi-a plâns 195 umărul pe umărul meu şi s-a transformat într-un rug, rug aprins. 196 Poem de acasă îmi este rău de adâncimi, de multele dureri ale inimii. M-a ajuns singurătatea ca pe un copac la margine de pădure, de pădure verde. Din când în când mă mai vizitează un prieten, galant şi cu inimă bună. De atâtea poeme nu mai tin minte nimic. y Nici ceea ce scriu azi nu mai îmi rămâne, ca un buchet de trandafiri în vază, în vaza pusă pe masă, pe masa din camera mea. Sunt obosit si din acest lucru mă caută y singurătatea. Crudă este această singurătate, cu palmele ei sincere şi nesigure! Poetul, acel tânăr entuziast, 197 acel tânăr ce căuta cu toată inima, se simte pierdut şi singur, părăsit, părăsit ca un copac verde la marginea unei păduri uscate. 198 Poetul si actorul y Pe cel sincer îl urmăreşte y actorul, cel cu mişcări scenice y deşucheate. y De multe ori - si e trist - y aceştia doi sunt confundaţi, ca şi cum noaptea se poate confunda cu ziua şi cerul cu pământul. Poetul, acest minunat cântec, îsi declamă sufletul, y ' sentimentele lui pure şi nevinovate. Actorul vine pe scenă şi vrea să le egaleze, vrea să spună că şi el, fără nicio durere în plus, poate, poate să facă acelaşi lucru. Dar el este o imitaţie fadă, y 7 doar o imitaţie făcută cu sânge rece, cu sânge de ofidian. El nu poate fi cald, nu ne poate umple inima. 199 El este doar un clinchet de clopoţel fără rezonanţă, fără vibraţii interioare. y însă când vine poetul, poetul cel drag şi frumos, te cutremuri, te cutremuri până la lacrimi. 200 întoarcerea acasă Am călătorit destul, destul printre străini. M-am întors acasă, în ţara mea, în liniştea satului meu. Cerul e senin deasupra. M-am întors singur. Acesta e drumul meu: un drum pe care nimeni altul nu 1-a mai parcurs. M-am întors nu pentru a mă înălţa. y M-am întors nu pentru a răni pe cineva. M-am întors să simt via, mirosul ei înainte de a fi culeasă si să beau must, y y cu inimă lină să beau si y să mă veselesc. Vreau să fiu, pentru ceva timp, din nou arhaic, din nou copil fără datorii 201 şi fără scuze. Doar atâta vreau. Stiu că n-am să-mi y găsesc liniştea eternă aici. Cine ştie unde mă voi opri pentru ea! Doar un pic de linişte vreau acum. Şi cerul de deasupra e liniştit parcă... Lacrimi, dragii mei, pentru Plâns, am plâns pentru voi, dragii mei, pentru voi. Am plâns sincer, sincer ca noaptea în care urla cainn, câinii singuratici. Aşa mi-a venit mie: să plâng. Şi putea să-mi vină să cânt. Dar voi, dragii mei, nu o să mă urâţi pentru acest lucru. Sper să nu mă urâţi pentru acest lucru. Am privit duzii: le trecea frunza, frunza în toamna friguroasă şi am îngheţat, aşa, privind apa cum curge, apa cum curge... De aceea, deodată, mi-a venit să plâng, să plâng si nu să cânt. Dragii mei, poate părea un gest gratuit. Dar am plâns pentru voi, 203 cei care nu veţi mai avea aceeaşi fericire, pe care eu am trăit-o în viaţa mea. Am plâns, dragii mei, am plâns si mi-a fost teamă că e y prea puţin, că e prea mult, poate, e prea mult. Vă rog, priviţi acum păsările care nu se mai întorc! Şi nu plângeţi şi voi, nu plângeţi şi voi, pentru cele ce vi se întâmplă să pierdeţi! 204 Poetul şi casa Orice poet trebuie să aibă undeva o casă, chiar o casă părăsită, unde să-si aline inima. y Să nu fie, spun, să nu fie un poet care să nu aibă măcar un perete dacă nu patru pereţi. E o ruşine pentru naţiunea care nu stie y y acest lucru, măcar acest lucru. El simte nevoia să plângă undeva şi să nu-1 audă nimeni. Dacă are o casă sub cer, dacă are o casă, acolo poate să plângă si să-si aline inima. y y 205 Iresponsabil Starea de melancolie mă trage în urmă ca pe un tren. Ea mă priveşte atent de parcă aş fi un robinet înfundat. Nu găseşte nimic de spus dar mă priveşte atent. Parcă n-ar vrea să mă uite sau să mă tină minte. y Seara însă mă lasă să dorm. Dar mă trezesc şi insomnia este veşnică. 206 Poemul de după ce mi-am dat seama Toti stiu de mine y y numai eu nu. Toţi ştiu ce trebuie să fac numai eu nu. Toţi ştiu ce gândesc numai eu nu. Toti stiu ce nu stiu eu y y y numai eu nu. Până la urmă am să aflu că nici eu n-am existat. Au existat numai toti. y 207 O poezie începută cu „sunt" Sunt nepăsător ca un băt de chibrit. y Sunt nepăsător ca vârful unui ac de păr. Sunt nepăsător ca o doamnă care vine de la amantul ei. Sunt nepăsător ca un cerşetor care n-a primit niciun ban. Sunt nepăsător ca un câine fără un picior. Sunt nepăsător ca o lustră aprinsă. Sunt nepăsător ca atunci când mi-a murit fericirea. 208 Autodevorare Poezia e de la mine la tine. Mie mi-e dor si cred că si tie. y y y îmi vine să mor acum, să mor numai pentru că te iubesc nu puţin. Nu ştiu ce mai e cu cuvântul. Eu stiu că viata mea y y arde prea mult şi mă seceră. 209 Cele patru milostiviri ale poeziei Doamne, mă rog pentru cei ce nu ştiu să se roage. Doamne, mă rog pentru cei ce nu-şi pot găsi cuvintele ca să se roage. Doamne, mă rog pentru cei nu îndrăznesc să se roage. Doamne, şi în cele din urmă, mă rog, mă rog pentru cei ce au uitat să se roage, Doamne. 210 Poem care-şi dă gândurile pe faţă Acum te-as săruta y până te-aş face apă, până ţi-aş seca râurile şi pârâurile si vane si odăile y y şi lămpile şi odăile si nalbele si odăile... y y Acum te-aş face apă, semănare a unei ape, călcătura unei ape, supurarea dulce şi zgomotoasă a unei ape. Acum, în această clipă, în acest loc, în acest anotimp, în acest spaţiu intervocalic, ţi-aş spune pe rând şi lacrima mea şi patul meu şi noaptea nopţilor mele şi dorul meu bătând ca o candelă 7 . 7 Volumul a fost terminat în ziua de 17 octombrie 1997 şi l-am semnat astfel: „Dorin cel nestrăin şi străin". Iar aici am reprodus o mică parte din volum. Cuprins Din nesperata limbă a dezamăgirilor [voi. 16 de poeme/ 1997] 1. Leagănul inimii (2-3) 2. în metrou (4-5) 3. Pe străzi populate (6-7) 4. Frumoasa femeie (8-9) 5. Cu Georgio (10-11) 6. Salutul meu pentru Izabela (12-13) 7- Copilul şi bărbatul (14- 15) 8. Pe câmp (16-17) 9. Dezorientată (18-19) 10. înmormântarea inimii (20-21) 11. Sensul poetic (22-23) 12 - Anatomia poeziei (24-25) 13. Sperietoarea din lan (26-27) 14. Statuia mea (28-29) 15. Seara (30-31) 16. Umbra din mormânt (32-33) 17. Posomorât (34-35) 18. Călătorie în cimitir (36-37) 19. Evadatul (38-39) 20. Mortul (40-41) 21. Pecete (42) ± 22. Ioana (43) 2 3- Doina (44) 24. Ana (45) 25. Neschim- bare (46) 26. în vânt (47) 27. Aerian (48) 28. Condiţie (49) 29. Impuls (50) 30. Peisaj de seară (51) 31. Solipsism (52) 32. Dungat (53) 33. O întâmplare (54) 34. Dimineaţă (55) 35. Pietruită (56) 36. Poem de 25 august 1997 (57) 37. Interval (58) 38. Auzul fin (59) 39. Zeul care venise (60) 40. Boemă (61) 41. Antichitate (62) 42. Contradicţia lui trei (63) 43. Ipostază (64) 44. Funeram (65) 45. Echidistant (66) 46. Istorie comparată (67) 47. între doi (68) 48. Mic dejun (69) 49. Aşteptare (70) 50. Plan simbolic (71) 5 1 - Reverie (72) 52. Miraj (73) 53. Divagaţie (74) 54. Sacrosanct (75) Călătorului fără pat [voi. 17 de poeme/ 1997] 1. Maslu (76) 2. Variaţie (77) 3. Apocatastază (78) 4. Neînvinuit (79) 5. Talisman (80) 6. Zbor (81) 7. Un pahar (82) 8. Spaţiul vast (83) 9. Un fulg (84) 10. Memorie (85) 11. Sincer (86) 12. Uitat (87) 13. Tu (88) 14. Călătorie (89) 15. Coincidenţă (90) 16. Nedelicateţe (91) 17. Dacă... (92) 18. Enumin (93) 19. Sonet (94) 20. Rugă de seară (95) 21. Cosmicism (96) 22. Claritate (97) § 23. Ecoului (98) 24. Ţie (99) 25. Invocaţie (100) 26. Canion (101) 27. Busolă (102) 28. Gând (103) 29. Făţărnicie (104) 30. Consecinţe (105) 31. Succesiune (106) 32. Ora infinitului (107) 33. Portret frugal (108) 34. Uitarea (109) 35. Mărturie personală (110) 36. Fapt autentic (111) 37. Un sentiment dintr-o biserică catolică (112) 38. Strada principală (113) 39. Ars poetica (114) 40. Circumferinţă (115) 41. Viaţă poetică (116) 42. Predoslovie (117) 43. Gând poetic (118) 44. Tu (119) 45. Uluire (120) 46. Semănarea (121) 47. Candid (122) 48. Surplus (123) 49. Atenţie (124) 50. Visător (125) 51. Sfat unui prieten (126) 52. Consolare (127) 53. Fără preget (128) 54. Doi îndrăgostiţi (129) 55. Consoană (130) 56. Iarbă rea (131) 57. Agonic (132) 58. Inimă (133) 59. Dimineaţă lugubră (134) 60. Boală ireproşabilă (135) 61. Neîncredere (136) 62. Oraşul şi pasărea flamingo (137) 63. Filosofie fără Kant (138-139) 64. Carosabil deschis (140) 65. Criză de grabă (141) 66. Refren (142) 67. Cântec pentru prieteni (143) 68. Pasivitatea zeului (144) 69. Aniversare (145) 70. Cuvinte pliante (146) 71. împotriva presupusei existenţe a nimicului şi despre dreptatea ce o au cuvintele scrise (147) 72. Despre factorul continuu, recuzita textului şi bărbatul acesta fără pereche (148-149) 73. Examinare în fugă a stării de a vorbi şi a spune cuvinte (150) 74. Cină la cineva cunoscut (151) 75. Incendiu de la inimă la creier pentru o femeie (152-153) 76. Alergare fără timp (154) 77. Eu şi cel care a citit despre mine (155) 78. Pentru sine (156) 79. Ludic şi paraludic (157) 80. Risipă de lumină (158) 81. Inconfun- dabilă (159) 82. Poem pentru noi trei (160) 83. Careu de simboluri (161) 84. Şevalet (162) 85. Autoportret (163-164) 86. Baladă din România (165) 87. O nouă viziune competentă a ochilor şi ceea ce nasc ei (166) 88. Particularul contra generalului (167) 89. Antipoetica (168) 90. Pro eternite (169) 91. Ascultându-1 pe Chopin (170-171) 92. Numele meu (172) 93. Mişcarea roţii (173) 94. Rapsodie cu cai (174) 95. Lecţie (175) 96. Prezenţă (176) 97. Laconism şi elocinţă (177) 98. Răgnet de soare (178) 99. Argumentele fragile (179) 100. Mioriţă (180) 101. Metru în odă antică (181) 102. Realitate (182) 103. Două versuri (183) 104. Carusel (184) 105. Explicaţie dublă (185) 106. Noua scrisoare (186) 107. Răsuflare (187) 108. Elogiu (188) 109. Poem (189) 110. Aplauze (190) m. Pacifism (191) 112. Invitaţie neprevăzută la reflexie (192) Cel străin de iubire [voi. 18 de poeme/ 1997] I. Divagaţia română opus 19 (193-195) 2. Poem de acasă (196-197) 3. Poetul şi actorul (198-199) 4. întoarcerea acasă (200-201) 5. Lacrimi, dragii mei, pentru voi (202-203) 6. Poetul şi casa (204) 7. Iresponsabil (205) 8. Poemul de după ce mi-am dat seama (206) 9. O poezie începută cu „sunt" (207) 10. Auto- devorare (208) II. Cele patru milostiviri ale poeziei (209) 12. Poem care-şi dă gândurile pe faţă (210) © Teologie pentru azi | 2014 http://www.teologiepentruazi.ro/ Această carte este proprietatea Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. Ea nu poate fi tipărită şi comercializată fără acordul său direct. Volumul de fată este o ediţie online gratuită. Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş © Teologie pentru azi Toate drepturile rezervate